În inima munților din România, la adăpost de tumultul lumii moderne, se află satul Tecuri, un loc ce pare desprins dintr-o altă eră. Înființat în jurul anului 1945, acest sat izolat din Munții Șureanu a rămas o enigmă pentru mult timp, fiind absent de pe hărțile vremii. Colonia muncitorească din Valea Streiului, ridicată pentru lucrătorii forestieri, nu era marcată oficial pe hărți, iar accesul dificil a păstrat locul ascuns și necunoscut.
Tecuri a fost creat în urma inaugurării unei căi ferate pe Valea Streiului, fiind locuit de familiile muncitorilor forestieri. Așezat pe o poiană greu accesibilă, înconjurat de stânci și cascade, satul oferea un cadru natural spectaculos, dar și o viață dificilă pentru locuitori. Cu toate acestea, Tecuri a devenit rapid un centru important pentru exploatarea lemnului, iar funicularele montate în anii ’50 erau esențiale pentru transportul lemnului tăiat din pădurile masivului Tecuri.
Funicularele, primele de acest fel instalate în România, nu doar că facilitau transportul lemnului, dar erau utilizate și pentru a aduce provizii esențiale precum alimente, apă și furaje. Această soluție ingenioasă a permis locuitorilor să supraviețuiască în condițiile aspre din munți, chiar dacă satul nu dispunea de resursele moderne.
Un alt aspect fascinant al satului Tecuri este Peștera Tecuri, o minune naturală descoperită în anii ’50, care a adăpostit un lac subteran și impresionante formațiuni de stalactite și stalagmite. Peștera, protejată astăzi ca rezervație naturală, continuă să atragă turiști curioși și pasionați de speologie. Aceasta oferă un spectacol unic al naturii, datorită coraliilor, microcristalelor și lacului său subteran, fiind considerată una dintre cele mai frumoase peșteri din România.
Deși inițial apa din peșteră a fost folosită de locuitori, descoperirea unor izvoare la doar un kilometru distanță a permis comunității să acceseze mai ușor apa necesară traiului zilnic. Peștera a rămas, însă, un punct de atracție important pentru cei care ajung în Tecuri, chiar dacă localitatea rămâne izolată și puțin cunoscută.
În ciuda izolării și a dificultăților accesului, satul Tecuri a fost în anii ’50 o comunitate vibrantă, locuitorii săi trăind în condiții decente pentru acea vreme. Ziarul România Liberă descria în 1957 atmosfera animată a satului la lăsarea serii, când muncitorii sezonieri se odihneau în cabanele lor, iar locuitorii mergeau la cantină sau se adunau pentru a discuta planurile de muncă pentru a doua zi. Tecuri era un loc unde, în ciuda izolării, se simțea un spirit comunitar puternic.
Astăzi, satul Tecuri este aproape pustiu, însă istoria sa și frumusețile naturale care îl înconjoară continuă să fascineze pe cei puțini care îl vizitează. Drumul dificil și accesul doar pe jos păstrează liniștea locului, iar cei care ajung aici spun că au parte de o experiență autentică, departe de zgomotul civilizației moderne.
În prezent, Tecuri este un loc aproape uitat de lume, dar farmecul său continuă să atragă atenția celor pasionați de natură și de istorie. Peștera cu lacul său subteran, peisajele pitorești și vechile cabane din lemn rămân mărturii ale unei comunități care a prosperat într-unul dintre cele mai izolate colțuri ale României.
Satul Tecuri poate părea pentru mulți un loc desprins dintr-o poveste, dar pentru locuitorii săi din trecut, a fost o adevărată provocare a supraviețuirii în condițiile dure ale munților. Acum, Tecuri rămâne o destinație ascunsă, un loc de explorat pentru cei care doresc să descopere o bucată de istorie și o minune naturală, protejată de trecerea timpului.
Pentru cele mai bune oferte de vacanță
