Satul Pristol, situat la granița României, Bulgariei și Serbiei, este un loc cu totul special, unde identitățile naționale diferite nu au fost niciodată o barieră. De-a lungul decadelor, românii, bulgarii și sârbii au conviețuit în armonie, unindu-se printr-un lucru surprinzător: limba română. În acest colț de rai din apropierea râului Timoc, care marchează granița naturală între cele trei țări, româna a devenit limba de comunicare între aceste comunități.

O intersecție de civilizații în inima Europei

Deși Pristol poate părea un sat românesc obișnuit, amplasarea sa geografică și istoria sa unică îl transformă într-un simbol al unității între trei popoare. Aflându-se la doar câțiva kilometri de granițele Bulgariei și Serbiei, locuitorii din aceste țări au găsit în Pristol un punct comun – limba română. Chiar dacă fiecare țară și-a păstrat propria identitate culturală, limba română a devenit liantul care i-a unit pe toți.

Comunitățile de români din Serbia și Bulgaria, în ciuda separării istorice și politice, vorbesc și astăzi un dialect arhaic românesc, specific zonei Olteniei. Aceștia și-au păstrat tradițiile și limba vie, iar mulți dintre ei mărturisesc că se simt români „numai acasă”, deși la școală învață în sârbă sau bulgară.

Limbajul ca punte peste granițe

Un aspect impresionant al acestei regiuni este faptul că, în ciuda distanței mici dintre cele trei comunități – aproximativ un kilometru între ele –, locuitorii s-au bazat mereu pe comunicarea în limba română. Chiar și în vremurile grele ale comunismului, când grănicerii păzeau strict malurile Dunării, bulgarii și românii au găsit o cale de a comunica „peste Dunăre”, așa cum o descriu localnicii cu umor și nostalgie.

După căderea comunismului, podul de la Vidin și deschiderea granițelor au reînviat relațiile dintre comunități. Astăzi, românii din Pristol merg frecvent în Serbia pentru a face cumpărături, iar sârbii și bulgarii vin în România pentru diverse nevoi.

O poveste de unitate și prietenie

Legăturile strânse dintre cele trei comunități sunt întărite nu doar de limba comună, ci și de legăturile de sânge formate prin căsătorii mixte. Localnicii din Pristol, dar și cei din satele din Serbia și Bulgaria, povestesc despre cât de ușor le-a fost mereu să se înțeleagă și să păstreze o relație de prietenie, indiferent de vremuri. Această zonă este un exemplu clar că diversitatea culturală poate coexista în pace atunci când oamenii găsesc un teren comun de înțelegere.

Satul Pristol rămâne, așadar, nu doar un punct de intersecție geografică între trei țări, ci și un loc simbolic unde, de-a lungul generațiilor, locuitorii au găsit armonia printr-o limbă comună.